Se arăta a fi o dimineață ca toate dimineţile. Justinel mă trezește pe la orele 8, eu somnoroasă însă conștientă că piciu odată ce a făcut ochișori deja va dori să mănânce, mă scol repejor mă îmbrac și îl chem pe Justea în dulap să îi schimb pijamaua (dulapul din dormitor e ca o cămeruţă mică cu suficient spaţiu de a te îmbrăca acolo). Și deci l-am așezat pe gugu mugu pe etajeră, în timp ce îl dezbrăcam Justinel mă apucă cu ambele mânuţe de obraji se uită în ochi și zice “mami, mami” cu un glas duios și blând continuând să mă mângâie pe față, nu că ar fi dorit ceva dar așa i-a venit lui să se manifeste. În acel moment s-a oprit timpul în loc, mi s-au muiet picioarele, noroc că eram în genunchi căci etajera pe care l-am așezat nu e înaltă.
Pentru așa clipe aș da orice. Iată prin ce se recompensează nopţile nedormite, cearcănele sub ochi și multe alte chestii care au fost și care au să mai apară.