De astăzi piciul nostru a început grădinița. Va fi o perioadă mai neliniștită de la început până o să ne obișnuim, noi fără el și el cu grădinița și fără noi. Ne-am trezit de dimineață, am luat micul dejun, ne-am îmbrăcat și hai la grădi. Noi eram conștienți unde-l ducem el însă habar nu avea ce îl așteaptă. Am ajuns, totul nou, copii, jucării, am ieșit pe neobservate însă ne-am înțeles cu educatoarea că o să o sunăm sau ea ne va suna dacă ceva nu v-a merge bine. Ce credeți nu am putut merge acasă liniștită așa că am inspectat zona din jurul grădiniței vreo două ore căci atâta am hotărât că o să stea prima zi. Și mereu eram cu mâna pe telefon, da poate să sun să văd ce face, soțul tot mă liniștea că dacă ei nu sună apoi e totul bine. Mamele întotdeauna își corcolesc picii și le este greu să se despartă de ei.

Grădinița la care mergem este de tip familial sunt doar 6 copii de tot și 2 persoane care au grijă de ei.

Cele două ore s-au scurs repede. Am mers după Justinel la grădiniță, el ne-a întâmpinat cu zâmbetul pe buze și cu o replică: mami! însemnând unde ai fost.

Ni s-a spus că a fost bravo s-a jucat, a întrebat de mami cum fără asta. Dar cel mai greu e înainte, după vreo 2 săptămâni deja o să înțeleagă unde îl aduc mami și tati în fiecare dimineață. Sper perioada de adaptare să fie cât mai scurtă și cât mai ușoară pentru toți.